Ce este traficul de persoane?
Prin trafic de fiinte umane se intelege “recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea de persoane, prin amenintare sau prin utilizarea fortei sau a altor forme de constringere, prin rapire, escrocare, inselaciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei pozitii vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau de beneficii pentru obtinerea consimtamintului unei persoane care are control asupra alteia, in scopul exploatarii.
Exploatarea include cel putin prostitutia sau alte forme de exploatare sexuala, munca sau servicii fortate, sclavia sau practici similare sclaviei, servitutea sau prelevarea de organe” (din documente oficiale ale ONU).
Din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de fiinte umane include:
-sclavia
-munca fortata
-violenta
-abuzul de incredere
-agresiunea fizica si psihica a persoanei.
Din perspectiva economica, traficul de fiinte umane presupune:
-interese financiare
-retele regionale si internationale de trafic de fiinte umane
-crearea conditiilor in care o persoana poate fi transformata in marfa
-circulatia ilicita a banilor pe baza carora se realizeaza traficul
-o stare de saracie accentuata a victimelor care se intorc in tara mai sarace decat au plecat, unele chiar avand datorii acumulate la plecarea in strainatate.
(Documente OIM)
Estimările privind femeile şi copiii traficaţi în fiecare an pe piaţa sexuală (adesea prin forţă sau răpire) şi pe piaţa muncii forţate variază considerabil, între 700.000 şi 4 milioane. Vânzarea tinerelor pentru sclavie sexuală, o încălcare gravă a drepturilor lor şi o ameninţare pentru sănătatea lor, a crescut considerabil în ultimii 10 ani. Sărăcia extremă, statutul inferior al femeilor şi al fetelor, controalele vamale îndoielnice şi implicarea celor care ar trebui să aplice legea în activităţile de trafic, toate acestea contribuie la răspândirea fenomenului.
În Asia şi Europa de est, fete de 13 ani sunt traficate ca “soţii la comandă” (sursa: UNICEF. The Progress of Nations, 1997). În India, se estimează că două din cinci femei care prestează servicii sexuale au sub 18 ani (sursa: UNICEF, UNAIDS şi OMS, 2002). Conform unor estimări regionale, între 1 şi 2 milioane de bărbaţi şi femei sunt victime ale traficului în fiecare an, majoritatea în Asia. Peste 225.000 dintre ei provin din Asia de sud est, iar aproximativ 150.000 din Asia de sud. (Huntington, Dale. 2001. Anti-Trafficking Programs in South Asia: Appropriate Activities, Indicators and Evaluation Methodologies: Summary Report of a Technical Consultative Meeting: 11-13 September 2001, Kathmandu, Nepal New Delhi: The Population Council).
Traficul de persoane a devenit o afacere globală care generează profituri imense pentru traficanţi. Noi rute pentru trafic sunt stabilite în mod regulat, iar piaţa documentelor false de călătorie, a transportului clandestin şi a trecerii graniţei în mod fraudulos devine tot mai bine organizată.
Unele victime sunt ademenite prin reclame la locuri de muncă atrăgătoare. Altele sunt vândute de rude, cunoştinţe sau prieteni de familie. Traficanţii aleg comunităţile sărace şi îşi fac apariţia în timpul unei secete sau înainte de strânsul recoltei, când este lipsă de hrană, pentru a convinge familiile sărace să-şi vândă fetele pentru sume mici de bani.
Problema este larg răspândită. Deşi cea mai mare parte a traficului are loc în Asia, apare destul de mult şi în Africa şi America Latină. Recent, Comisia Europeană şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la creşterea traficului de femei în Europa de est – se estimează că aproximativ 500.000 de femei au fost forţate să se prostitueze. Conform unui raport al CIA, aproximativ 50.000 de femei şi copii sunt duşi în SUA în fiecare an sub diverse pretexte şi sunt forţaţi să se prostitueze, să muncească abuziv sau să devină servitori. Puţine cazuri ajung în justiţie.
Sărăcia şi inechitatea sunt cauzele de bază ale traficului. Discriminarea de gen în cadrul familiei şi al comunităţii, precum şi toleranţa faţă de violenţa îndreptată împotriva femeilor şi a copiilor, au şi ele un rol important. Lipsa legislaţiei corespunzătoare şi a voinţei politice de a aborda această problemă, politicile de imigrare restrictive, globalizarea industriei sexuale şi implicarea reţelelor transnaţionale de crimă organizată sunt alte cauze ale acestei probleme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu